Citind raspunsul/declaratia unui proprietar de afacere din Romania (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21988213-cunoscutul-bucatar-radu-popovici-anunta-isi-vinde-afacerea-pleaca-din-tara-definitiv-din-cauza-modului-care-este-condusa-romania.htm) mi-a venit in minte ideea
ca - vorbind la nivel de natie sau societate - ratam momente esentiale.
Vreti sa zic ca nu a tremurat ceva in mine cand eram pe strada si strigam jos ciuma rosie - sau cand urcam pe acoperisul parcarii de pe Calea Dorobantilor ca sa vad unde se termina sirul de oameni care protesteaza impotriva inlaturarii coloanei vertebrale a natiei asteia - si nu se termina nicaeri... vreti sa zic ca nu a tremurat ceva in mine? Ca nu simteam o bucurie, simteam o reusita comuna?
Dar de atunci au fost mai multe momente esentiale. Putem cauta pe Youtube sa vedem momentul acela inregistrat la fel cum putem vedea despre daci si romani. Ideea e ca momentele respective - care le traim acum - sunt partitura care ramane in istorie de la generatia de oameni care traiesc acum.
Ca si individ te poti defini in multe feluri - dar in esenta crezi ori iti inventezi o poveste personala - care si dupa care te ghidezi si o consideri "acesta sunt eu". Pe langa lucrurile care le adaugi tu, mai sunt si lucrurile care ti se intampla tie - ca de exemplu "am diabet" sau "traiesc in Romania". Astea sunt lucruri care pot fi "tratate", ignorate sau abuzate.
Poti sa te tratezi plecand din Romania sau nu.
Acum, vorbind pentru cei care nu pleacam, dar nu numai. Sunt controale periodice si sunt momente care necesita o analiza si apoi o actiune dureroasa dar necesara.
Avem nevoie de medicii aceia, de profesorii aceia, de profesionistii aceia - care pot sa creeze un mesaj concis si o cale de urmat efectiva si eficienta catre o tara care sa functioneze bine si sa radieze ca un exemplu pozitiv in zona.
Cred ca ar trebui un referendum in care sa fie pusa intrebarea: "E Romania o entitate politica viabila sau nu?" si sa primim un raspuns daca vrem sa tragem impreuna si sa traim in zona asta curat si civilizat. E un lucru mai usor decat probabil sa fi sirian ori mai greu decat sa fi american.
E nevoie de curaj - dar ca o societate sa existe e nevoie ca majoritatea membrilor sa zica "Da, se merita!" Altfel suntem o populatie tinuta in granitele (teritoriale, religioase, etc.) astea doar de conditii geopolitice. Imi vine sa spun ca in momentul acesta cam asta suntem. Poti sa revii cu replica si sa imi zici ca nationalismul nu mai exista/e un concept invechit si o sa iti zic ca sunt de acord ca nu mai exista in locurile in care nu mai sunt o natiune.
Si, da - pot face 3 pasi in spate si sa ma uit la randurile de mai sus si sa zic "nationalism wank!" dar comunitatea e un concept prin care individul se defineste ca fiind parte a unei societati/trib si asta e valabil dinainte sa ne coboram din copaci si nu il vad sa dispara decat cel mult sa se transforme. Si unule triburi sa dispara.
Incheind cercul pot sa zic ca ii inteleg nerabdarea proprietarului de afacere la fel cum inteleg failibilitatea oricaruia ca individ ori la nivel de societate. Oriunde om fi, sa incercam tihnit sa ne miscam in directia buna.
ca - vorbind la nivel de natie sau societate - ratam momente esentiale.
Vreti sa zic ca nu a tremurat ceva in mine cand eram pe strada si strigam jos ciuma rosie - sau cand urcam pe acoperisul parcarii de pe Calea Dorobantilor ca sa vad unde se termina sirul de oameni care protesteaza impotriva inlaturarii coloanei vertebrale a natiei asteia - si nu se termina nicaeri... vreti sa zic ca nu a tremurat ceva in mine? Ca nu simteam o bucurie, simteam o reusita comuna?
Dar de atunci au fost mai multe momente esentiale. Putem cauta pe Youtube sa vedem momentul acela inregistrat la fel cum putem vedea despre daci si romani. Ideea e ca momentele respective - care le traim acum - sunt partitura care ramane in istorie de la generatia de oameni care traiesc acum.
Ca si individ te poti defini in multe feluri - dar in esenta crezi ori iti inventezi o poveste personala - care si dupa care te ghidezi si o consideri "acesta sunt eu". Pe langa lucrurile care le adaugi tu, mai sunt si lucrurile care ti se intampla tie - ca de exemplu "am diabet" sau "traiesc in Romania". Astea sunt lucruri care pot fi "tratate", ignorate sau abuzate.
Poti sa te tratezi plecand din Romania sau nu.
Acum, vorbind pentru cei care nu pleacam, dar nu numai. Sunt controale periodice si sunt momente care necesita o analiza si apoi o actiune dureroasa dar necesara.
Avem nevoie de medicii aceia, de profesorii aceia, de profesionistii aceia - care pot sa creeze un mesaj concis si o cale de urmat efectiva si eficienta catre o tara care sa functioneze bine si sa radieze ca un exemplu pozitiv in zona.
Cred ca ar trebui un referendum in care sa fie pusa intrebarea: "E Romania o entitate politica viabila sau nu?" si sa primim un raspuns daca vrem sa tragem impreuna si sa traim in zona asta curat si civilizat. E un lucru mai usor decat probabil sa fi sirian ori mai greu decat sa fi american.
E nevoie de curaj - dar ca o societate sa existe e nevoie ca majoritatea membrilor sa zica "Da, se merita!" Altfel suntem o populatie tinuta in granitele (teritoriale, religioase, etc.) astea doar de conditii geopolitice. Imi vine sa spun ca in momentul acesta cam asta suntem. Poti sa revii cu replica si sa imi zici ca nationalismul nu mai exista/e un concept invechit si o sa iti zic ca sunt de acord ca nu mai exista in locurile in care nu mai sunt o natiune.
Si, da - pot face 3 pasi in spate si sa ma uit la randurile de mai sus si sa zic "nationalism wank!" dar comunitatea e un concept prin care individul se defineste ca fiind parte a unei societati/trib si asta e valabil dinainte sa ne coboram din copaci si nu il vad sa dispara decat cel mult sa se transforme. Si unule triburi sa dispara.
Incheind cercul pot sa zic ca ii inteleg nerabdarea proprietarului de afacere la fel cum inteleg failibilitatea oricaruia ca individ ori la nivel de societate. Oriunde om fi, sa incercam tihnit sa ne miscam in directia buna.
