Atentatul de la Paris

 
Cand incerci sa vezi totul in alb si negru nu ai doar vederea unui caine, ai si mintea unui, si nu, nu esti cel mai bun prieten al omului.
 
Sunt 2 societati diferite in Est si Vest cu tot ce vine dupa ele. E ca si cum iti injuri zilnic vecinul si ii arunci bombe in gradina la un moment dat nu ar trebui sa ti se para complet absurd ca si el sa iti arunce o grenada.
 
Oamenii de la ziarul cu pricina blamau religia si cultura musulmana  de luni in sir, o caricaturizau cu scopul de a o face sa para saraca, idioata, caraghiosa. O faceau constient, stiind la ce riscuri se expun, lucru spus sus si tare de ei, deci nimic mai mult de adaugat. Au fost niste soldati in razboiul dintre Est si Vest care au luptat in felul lor.

Totusi, am gasit si o caricatura despre crestinism.
 








Sunt atatea subiecte de caricaturizat, de ce sa te atingi de lucrul cel mai sfant al unei persoane/comunitati? Franta, ca si tara are o populatie semnificativa de musulmani. Nu faci o gluma despre negri intr-o camera plina de negrii, nu mergi in galerie la U Cluj cu steagul CFR-ului.  Ideea e ca te pui intr-o ipostaza de tinta, si chiar daca nu toti o sa iti dea cate o "palma" o sa iei doi "pumni" zdraveni de la cei mai agresivi. Astea sunt lucruri normale, e normal sa se astepte la una ca asta. 

*Ma uit putin peste copertile/revista astora. Subiectul e delicat. Cand faci un astfel de umor trebuie sa fie unul echilibrat.

In Franta sunt, conform unui recensamant din 2003, intre 5 si 6 milioane de musulmani. Subiectul e unul complicat, mai ales in Franta. In scoli acestora le e interzis sa poarte hainele/insemnele conforme religiilor lor.
Recent, ministrul Frantei a zis ca tara se afla intr-un razboi intern contra terorismului. Au 80 si ceva de mii de politisti in strada. Cum recunosti teroristii - poarta tricou cu Steaua si mananca seminte? E vorba de niste oameni 10% din populatia tarii, musulmanii, o minoritate pe care au pus-o la zid. E o problema complicata, ce trebuie tratata echilibrata si rezolvata cu tact de cei ce detin puterea. Fara populisme, fara caricaturi mai "amuzante". Frica scoate la suprafata ce e mai animal din om.

Acum oricine stie cum se desfasoara un conflict/razboi, stie ca in cazul unuia in care fortele sunt disproportionale, tot timpul tabara in inferioritate are nevoie sa aplice tactici de teroare pentru a avea vreo sansa sa castige conflictul ( nu cat sa il castige, cat doar sa faca tabara mai puternica sa realizeze ca e prea costisitor pentru ei sa castige conflictul).

Am deviat putin de la subiect doar ca sa subliniez ca nu e un subiect in sine ci doar un efect a unei probleme nerezolvate.
Am scris tot ce e mai sus in data de 8 (acum e 9 seara, dupa toate ce s-au mai intamplat) , cand era doar un atentat, era o intamplare singulara.
 
Am citit cateva articole din presa, am vazut cateva reportaje pe acest subiect. Cel mai pertinent si aproape de viziunea mea e cel al lui Moise Guran - bineinteles ca o sa stramb din nas la cateva chestii!
 
"Personal, nu consider că jignirea religiei altor oameni este un lucru bun pe care presa ar trebui să-l facă și nu cred că fanatismul religios al unora poate justifica excesele împotriva simbolurilor comune cu alții, pașnici. Acesta este motivul pentru care nici nu comentez niciodată religia oamenilor. Ea reprezintă un lucru intim, personal, o chestiune despre valori supreme pe care este absurd să o critici sau să o comentezi cumva. Respect lipsa religiei, în aceeași măsură în care respect și prezența ei, cu condiția ca nici ateismul, nici teismul să nu îmbrace forme de prozelistism agresiv. Nu cred, însă, că, dacă ar exista trimiși ai lui Dumnezeu printre noi, Dumnezeu n-ar fi de acord să-i analizăm. De aceea, cred că faptele liderilor religioși pot fi comentate, criticate sau aprobate. Ei sunt lideri pământeni, nu sunt Dumnezei."
Integral aici: http://www.biziday.ro/2015/01/07/mai-bine-mort-in-picioare-decat-viu-in-genunchi/#sthash.VmOBijfG.dpuf

Poate ca parerea sau unghiul meu din care vad subiectul e putin crud, dar il vad ca si o echilibrare de forte in curs. Nimic personal, oamenii aia morti au fost un mesaj sa nu se faca misto de un lucru pretios pentru comunitatea musulmana. Nu poti sa nu privesti si din unghiul famiilor care o pierdut o persoana draga - e teribil - dar le inteleg si aprob total dorinta de dreptate dar nicidecum nedumerirea. 

Aici e un interviu de pe Vice News pe Franta (situatia recenta)
https://www.youtube.com/watch?v=N8YVAm3SrJ8
Dupa ce l-am vazut vorbele tipei - "They got killed for just making some paintings, how can this be right?" - mi se par atat de familiare. Tatal meu are o vorba - "Ce, nu am voie sa cant?
Ba da, ai voie, doar ca esti responsabil."

Ca si concluzie, cred ca ar trebui sa fim atenti ce actiuni, ce valori si ce organizatii/oameni ne reprezinta, astfel ca faptul ca suntem in spatele lor si la nevoie scutul lor sa ne fie un lucru prielnic.
De asemenea faptul ca extremele nu definesc normalul, indeferent la ce societate te referi, fie ele pozitive sau negative si tratarea lor trebuie facuta cu calm si prezenta de spirit.